Nu voi uita niciodata ce s-a intamplat in aceea zi.Stateam in clasa sateptand sa se suna pentru ultima ora.Eram plictisita,toata ziua nu facusem altceva decat sa privesc pe fereastra saliii de curs.De ceva timp nu imi puteam lua gandul de la acea zi blestemata in care hotii ne-au pradat si au luat de langa mine singurele fiinte pe care le iubeam,parintii mei.Eram mica pe atunci,nu prea realizam ce se intampla dar pe parcursul anilor imi era tot mai greu.De atunci au trecut 10 ani.Zece ani in care ura mea pentru fiinta numita om crescuse din ce in ce mai mult intunecandu-mi mintea.Numai o singura persoana mi-a fost alaturi mereu si m-a ajutat cand am fost la marginea prapastiei.Numele ei era Kotomi Shizuma,cea mai buna prietena a mea.Era o fata foarte frumoasa,fina,atenta in toate lucrurile pe care le facea.Inocenta ei parca te ranea,iti era si frica sa o atingi.Cu parul ei blond.lung fura privirile tuturor..Ochii ei,izvor de energie,parca te trimitea intr-o alta lume cand te uitai la ei.Zambetul stralucitor iti lumina ziua.Era fata perfecta pe care sa o tii langa tine cat era ziua de mare,sa o admiri,sa ii spui tot ce ai pe suflet.Era umarul perfect pe care puteai sa plangi si niciodata nu te indeparta de el.Era ca o sora pentru mine.Faar ea sigur as fi cedat amintirilor acelea dureroase si pe deasupra era si colega mea de banca inca de la gradinita.Aveam mare noroc ca era langa mine.Pe cand eu stateam si ma gandeam la aceste lucruri,clopotelul sunase intrarea la ora,dar eu tot nu m-am putut desprinde de peisajul dupa fereastra de langa banca mea si de gandurile mele profunde.Atrecut deja jumatate de ora iar eu nu notasem nimic,cand,dintr-o data soarele devenise rosu ca sangele proaspat varsat si incepuse sa apuna parca incercand sa se ascunda de un rau nemaintalnit,lucru destul de ciudat deoarece era mult prea devreme ca sa apuna.Insa era atat de magic si minunat acel rosu intens ce inrosea tot cerul.Dar oare eu eram singura care vedea acest lucru?
-Kotomi...vezi si tu ce vad si eu?
Isi intoarse chipul angelic si uimit in acelasi timp la mine.
-Ce anume Arisha?
-Cerul,soarele...sunt rosii...uita-te pe fereastra.
Cand m-am uitat din nou pe fereastra totul era normal,deparca nu s-ar fi intamplat nimic.
-Ce naiba...?
-Arisha,tu sigur te simti bine?
-Da.....
Momentan atat va pot araat.Sper sa va placa si astept commenturi.
Acasa 
