Kint esenta

Nu am scris de ceva timp insa sper sa va placa cat de cat..so spor la citit si asteot pareri atat bune cat si rele

~Inca de la inceput~

Serile racoroase de vara se preling incet si linistit spre sfarsit. Fiecare val al oceanului Pacific aduce curenti reci ce spun paraca de la sine: " vraja alba se desprinde din cununa creatilor de vejmant alb pentru, a se scobora in namolul acestui haos". Insa, nimeni nu aude acest grai ce leagana viata pe pamant de la inceputuri si, nu se stie cat il va mai legana. Poate mult dupa ce voi incheia cea ce imi trece prin minte sau, poate ca vor sfarsi odata cu mine si lumea mea. Da mai mult ca sigur vor sfarsi. O vor face pentru mine si mintea mea. Nu ca as fii intr-un anumit fel speciala! Nu ma intelegeti gresit, insa cand viata mea se sfarseste, se sfarseste si, cea ce e in mintea mea. Destul de logic presupun. Poate va intrebati cine sunt si de ce imi permit sa spun atatea despre ocean si lume. Sa intru in aceste legi necunoscute atator geni, ei bine eu sunt "Kint esenta" cea ce ramane concentrat dincolo de auzul infim al minti omenesti. Dupa spusele unui prieten "voalul ce acopera largul lasand doar ce e important". Nu o voi mai lungi, ziua in care am devenit "kint esenta" e o zii minunata pentru locul in care m-am nascut, un cartier sarac din Okinawa. Probabil totul a inceput cam in acest moment, momentul in care eu imi amintesc, o viziune scurta a tipetelor din launtrul meu:
"O zii ciudata in care cerul are o incapacitate grava in cea ce priveste lasarea soarelui sa treaca prin acea patura gri, extinsa de legea infama a meterologiei. Note enervant de inalte se inalta catre bolta cereasca facand o conexiune dintre pamant si ochii mei visatori. Asa cum cerul era incapabil sa lase soarele sa lumineze si eu aveam incapabilitatea de a zambi dupa ora de fizica. Mh.. ce copil prostut eram. Pe atunci credeam ca e cea mai grava problema, insa aveam sa aflu mai apoi ca nu e chiar asa, cu toate acestea revenim in prezent. Mi-am strans incet lucrurile, nu aveam chef sa ma intorc acasa, un loc murdar unde toti se urasc din cauza lipsei de venituri. Viata e o porcarie! Si, e din ce in ce mai destrabalata. In cele din urma am pasit greoi inafara incintei clasei, apoi a scolii si am continuat sa merg printre stradutele inguste insa, destul de libere pentru a lasa stropii ce incepura sa cada prin haos pur. Era liniste pe strada eventual cateva masini vechi si ruginite mai claxonau trecatori osteniti ce abia mai aveau timp sa respire. Ciudat e ca ziua de azi, e o zii cu totul noua desi, as putea spune ca lucrurile se repeta intr-un mod cat se poate de normal in viata mea cotidiana.
-Hina Wotubasi? O voce destul de rigida si aspra mi-a oprit pasii cronometrati doar de tempoul muzici pe care o ascultam.
-Da, acesta este numele meu. Raspunsurile indiferente erau destul de bine plasate, in fond un sau o individa imi spune numele.
-Te cautam de mult..am rams usor nauca. Cine se credea "domnita" aceasta? Vro vrajitoare din Harry Potter? sau era gata sa imi ghiceasca in palma sau stele, pardon inca nu are cum in stele, e mijlocul zilei deci..
-Ma scuzati doamna..domnisoara..nu am chef de glume asa ca, treceti la subiect. Va rog..! Vorbeam tare si raspicat, tineam ochii inchisi ma temeam sa nu vad un chip hidos sau mai stiu eu ce grozavi..
-Kint esenta..e..Am deschis ochii privind in jur si realizand ca sunt singura. Halucinam? Nu prea cred.."Kint esenta" o auzeam la matusa mea, a vorbit cu cineva folosind acest termen. Insa, eu probabil ca nu aveam mai mult de 10 ani pe atunci. In fine, am ales sa ma prefac ca tot ce auzeam era muzica si ploaia.
"Matusica..de ce sa nu merg la ea? " Mi-am intors pasii luand-o la fuga printre acei stropii de ploaie"
-Nu ai uitat ceva Hina?
-Am uitat Tom? Vocile noastre, sunt vocile valurilor si vantului, nu avem nevoie de mai mult
-Da, permitem!
" Ai deschis ochii privind jumatate din chipul femeii, era frumoasa in schimbul tenului ei ridat. Probabil nu i-ai fii dat mai mult de 45 de ani. Cea ce, iti amintea de matusa ta. Altfel probabil nu ai fii luat hotararea sa mergi la ea acasa. Unde, s-au intamplat acele lucruri care ti`au schimabt pe deaintregul viata copila.
Mergeai. Incepuse o melodie pe care o fredonai simtind nevoie excesiva de a dansa insa, prin limita bunului simt te controlai. Ai ajuns in cele din urma la matusa ta, dar vai de tine cea de atunci! Micuta bruneta avea sa sufere cuvinte odioase.
Soneria suna elegant si inaltator cadeobicei. Usa s-a deschis si tu ai intrat zambind in casa mica si, bine in calzita. Dand buna ziua matusii tale.
-Draga mea..femeia care iti sta in fata era rece, dar blanda, tenul incretit de timpul vast trecut asupra anilor ei, spun vast deaorece tu o cunoscusei doar cu un an inainte dansa nefiind matusa ta. Tin minte ca a oftat apoi a spus
-Deacum incolo iti interzic sa mai pasesti aici! Micuta Hina, tu, deatunci a izbucnit in alcrimi cristaline intreband ce a facut! Insa ea, femeia cu suflet inghetat nu a raspuns, s-a intors si ti-a dat cateva povete rugandu-te sa pleci"
-Da..tin bine minte
"-Matusica? Priveam in fata femeia ce imi spunea si imi era ca o matusa insa care nu era nici mai mult nici mai putin decat salvatoarea minti mele in timpul nelinisti.
-Nu-mi zice asa! Am rams incremenita, privind femeia intrabandu-ma daca vorbea cu mine sau cu altcineva, sau, daca mi se parea
-Copila draga..a facut o pauza tragandu`si sufletul, apoi se uita la mine cum nu o mai facuse pana acum, rece asemenea unei sabi cu 2 taisuri
-Am sa iti spun sa nu te mai intorci dupa ziua de azi insa, iti spun deacum, parca pe sub buzele ei aparu un zambet.
"Fala e un lucru mic pe langa tacerea aurie a linsiti tale" insa "Kint esenta e doar cea ce ramane" femeia tacu
-Pune cap la cap vorbele mele si, atunci te vei intoarce insa acum te rog..pleaca. Am iesit pe usa plangand si luand-o la fuga printre stradutele inguste si incarcate de o liniste sufocanta."